CO
0.66
SO2
0.68
NO2
1.25
Particule
27.56
Valori parametrii calitate aer in Campulung

Istoricul localitatii

Străvechi meleag românesc, comuna Bălileşti deţine dovezi şi mărturii importante cu conotaţii istorice. Denumirea localităţii vine de la Balila, căpitan în oastea domnitorului Radu de la Afumaţi, ginerele domnitorului Neagoe Basarab, ctitorul Mănăstirii Curtea de Argeş, atestarea documentară în acest sens având la baza actul din 5 septembrie 1519, prin care Neagoe Basarab „întăreşte” mănăstirii sale mai multe locuri. Din consemnările lui A.Xenopol aflăm că pe teritoriul comunei Bălileşti s-ar fi aflat un castru roman cu denumirea de „Silişte” ce ar data din secolul al II-lea e.n., nevalorificat arheologic. Prima atestare documentară despre această localitate datează din 6 iunie 1528 şi este amintit frecvent în scrierile vremii, lucru ce dovedeşte locul şi rolul său în viaţa economică şi social-politică pe Valea Bratiei.

Satele ce formează în prezent comuna Bălileşti, înfiinţată în anul 1968, au avut evoluţii diferite:

  • Bălileşti (reşedinţa) – este atestat documentar în zapisul din 1549-1550, printre „jucătorii lui Stan Birs din Miceşti” aflându-se şi Sava din Bălileşti. Prin hrisovul emis de cancelaria domnească a lui Mihai Viteazul, din 24 martie 1598, i se întăresc lui Mihu, mare portar, ocine şi ţigani în Bălileşti.
  • Băjeşti – În contextul localităţilor componente, cea mai veche atestare documentară se consemnează în cazul satului Băjeşti. Acesta este atestat documentar în hrisovul emis de cancelaria domnească a lui Neagoe Basarab, la 5 septembrie 1519, prin care se întăresc Mănăstirii Valea, daniile monahei Magdalina şi comisul Hamza. Aşezarea este menţionată ulterior prin documentul din 6 iunie 1528, prin care Radu de la Afumaţi întăreşte lui Şerb şi fiilor săi ocine în Băjesti. Satul „înfloreşte” în vremea lui Mareş Băjescu, secolul al XVII-lea (1638). Alte atestări documentare despre satul Băjesti se refera la: familia Belu (Barbu Belu, Ştefan Belu) care a stăpânit moşia Băjeşti; sătenii Niţă Boteanu şi Ion Bucurel, decedaţi în urma Războiului de Independenţă din 1877 şi menţionaţi pe monumentele închinate eroilor neamului.
  • Goleşti – este atestat documentar în hrisovul emis de cancelaria domnească a lui Petru cel Tânăr (n. 1546 – d. 1569), prin care întăreşte fiilor lui Manea Vulpoiul „parte din Goleşti pe care o avea încă din vremea răposatului voievod Vlad Călugarul”.
  • Ulita – este atestat documentar în hrisovul emis de cancelaria domnească a lui Vlad al VII-lea Vintilă, la 26 aprilie 1533, prin care întăreşte lui Micsan cu fiii săi şi lui Vlaicu, cu fraţii şi fiii săi, „sa le fie la Negreşti şi Ulita, a patra parte din Ocina”.
  • Poieniţa. În 1864, era un cătun ce făcea parte din comuna Goleşti, sediul Primăriei fiind la Poieniţa. În septembrie 1908, la Poieniţa s-a construit prima şcoală care există şi astăzi. În urma săpăturilor întreprinse pe teritoriul fostei comune Goleşti, s-au găsit fragmente de lemn carbonizat, ceramica Gumelniţa (ce datează de peste 2500 de ani), precum şi fragmente de sticlă şi ceramică dacică şi romanică. În prezent, exemplare din aceste descoperiri se găsesc în satul Goleşti, la Muzeul de Etnografie şi Istorie, colecţia Profesor Dan Dimulescu.
  • Priboaia este recunoscut ca fiind un sat cu tradiţie în arta olăritului, peste 50% din populaţie fiind implicaţi în această activitate. Produsele (ulcioare, castroane, etc.) le valorificau la târgurile săptămânale şi la sărbătorile legale.

Până la organizarea administrativă actuală a comunei Bălileşti, cele şapte sate componente au fost grupate în următoarele foste comune:

  • Goleşti, înfiinţată în anul 1864, cu următoarele localităţi: Priboaia, Poieniţa, Goleşti şi Ulita;
  • Băjeşti, constituită din satul cu acelaşi nume;
  • Bălileşti, alcătuită din: Bălileşti şi Rumânelti (actualul sat Valea Mare).

Newsletter

Alege sa primesti ofertele noastre sau ale partenerilor nostri din Campulung si zona Muscel.