Istoria satelor

Istoria satelor ce compun, astăzi, comuna Coşeşti este istoria luptei locuitorilor acestora pentru recâştigarea şi menţinerea dreptului sacru asupra pământului moştenit de la străbuni şi pentru libertatea socială. Păstrarea documentelor din acea perioadă înlesneşte cunoaşterea şi redarea diferitelor aspecte privind dezvoltarea, consolidarea şi afirmarea satelor pe multiple planuri. Este perioada în care satul intră pe poarta scrisă a istoriei.

Petreşti

Sat din plasa Râul Doamnei, aşezat pe moşia Petreşti, stăpânită, în 1831, de către logofătul Ştefan Belu, precum şi moşie megieşească. Avea 72 de familii. Prima atestare documentară este datată 13 septembrie 1494, când Radu Voievod întăreşte lui jupân Radul şi fratelui său, Badea, moşii printre care şi jumătate din satul Petreşti. La 4 februarie 1631, Gheorghe paharnic vinde satul Petreşti lui Necula din Dârmăneşti. Matei Basarab voievod, prin cartea de la 4 noiembrie 1635, întăreşte pe Necula logofăt „să-i fie moşia Petreşti, jumătate de sat, moşie fără rumâni” . În catagrafia din 1831 se arată că moşia Petreşti era stăpânită de Ştefan Belu şi megieşii pe 5 moşi de-a valma.

Pădureţu (Priseaca)

Sat din plasa Râul Doamnei, este aşezat pe moşia Pădureţu, stăpânită de paharniceasa Marioara şi avea 13 familii, în 1831. Satul este amintit, în documente, din 24 iulie 1524, prin care Vladislav voievod dădea satul „să fie de hrană fraţilor de la bolniţa toată caseria” din judeţul Pădureţilor. La 20 februarie 1832, protopopul Elefterie raportează la mitropolie ca paharniceasa Marghioala Drugănescu pregăteşte materiale ca să facă biserică în satul Gănesti.

El este de părere că e mai potrivit să facă biserica la Pădureţu, unde nu este biserică, locuitorilor fiindu-le cu greutate a merge la biserica din Leiceşti. Catagrafia din 1831 menţionează satul Pădureţu pe moşia cu acelaşi nume, stăpânită de paharniceasa Marghioala Drugănescu.

Jupâneşti

Sat din plasa Râul Doamnei, moşie megieşească stăpânită pe 4 moşi, amintit în documente începând din 1 iunie 1541, prin care Radu voievod dăruieşte Caplei, nepoata călugăriţei Anghelina şi fiicei sale Calea, părţi din moşie în Jupâneşti, Mărcuşi şi Vrăneşti.

Prin documentul din 11 ianuarie 1586, Mihnea voievod dă mănăstirii Vieros ocina la Vrăneşti, partea călugăriţei Boricioaia, la fel şi partea ei din Jupâneşti. La 4 decembrie 1629, Barbu din Jupâneşti, fiul popii din Corbi, vinde a treia parte din Jupâneşti lui Barbu Micleuş, cu 2.000 de apri.

În catagrafia din 1831 se arată că moşia Jupâneşti era megieşească, stăpânită pe 4 moşi.

Lăpuşani

Satul făcea parte din comuna Leiceşti şi este aşezat în partea de Nord a acestei comune, pe malul stâng al Râului Doamnei. În 1892, avea 131 de locuitori, iar, în 1966, un număr de 274 de locuitori şi 81 de case. Prima atestare documentară este consemnată în 1549-1550, când, printre jurătorii lui Vlad din Miceşti, apare şi Dragomir din Lăpuşani, act care este datat de domn şi de portar.

Din anaforaua logofeţiei Ţării de Jos, din 20 mai 1824, rezultă că în Lăpuşani avea “un codru de loc” Constantin Brătianu. În catagrafia din 1831 se menţiona că satul Lăpuşani era aşezat pe moşia Lăpuşan, care era stăpânită de casa răposatului postelnic Dinu Brătianu. Satul avea atunci 18 familii, între care doi preoţi, un diacon în slujba şi şapte birnici pământeni.

Leiceşti

Sat care face parte din comuna Coşeşti. În 1893, comuna era formată din satele Leiceşti, Corbu, Lăpuşani şi Priseaca. Este aşezat între dealul Muchea Satului şi malul stâng al Râului Doamnei, pe şoseaua Piscani-Domneşti.

Prima atestare documentară este consemnata în 1549-1550, când printre jurătorii lui Stan Bars din Miceşti se afla şi Milea şi Cernat din Lihăceşti, act datat după domn şi portar. Satul mai este amintit în documentele de la mijlocul sec. al XVII-lea. Cu zapisul din 16 iunie 1672, Radu logofăt Creţulescu, împreună cu fratele său, Pădure, vând cumnatului lor, Tudoran aga din Aninoasa, şi surorii lor, Alexandra, „pe toţii rumânii din Leiceşti” şi din Jupâneşti, cu toţi feciorii lor şi cu toata ocina lor, pentru 75 de ughi.

Coşeşti

Comuna din plasa Râului Doamnei formată din trei sate, la 1893: Coşeşti, Păcioiu de Jos şi Petreşti. Este aşezată pe malul stâng al Râului Doamnei, având, ca vecinătăţi, comunele Leiceşti, Dârmăneşti, Bălileşti şi Jupâneşti.

Cu zapisul din 5 iunie 1672, Radu Kreţulescu şi fratele său, Pădure, vând satul Coşeşti „cu rumâni şi toată moşia lor”, precum şi moşia din satul Petreşti cumnatului lor, Tudoran, pentru 500 de talere. Din cartea de judecată ispravnicească din 23 iunie 1790, se arată că locuitorii de pe moşia Coşeşti a Mănăstirii Aninoasa “nu se supun să dea adeturile moşiei din semănături şi din pomi”. În privinţa clăcii, ei făceau 6 zile pe an, după aşezământul făcut cu mănăstirea. În catagrafia din anul 1831 se arată ca satul Coşeşti din plasa Râului Doamnei era şezător pe moşia mănăstirii Aninoasa şi avea 98 de familii, dintre care 2 preoţi în slujbă, 7 diaconi, 20 de văduve, 38 de birnici, 10 scutelnici, 10 slujitori şi 18 holtei.

Păcioiu

Satul este amintit prima dată în anaforaua ispravnicilor judeţului Muscel din 5 decembrie 1799, în pricina dintre diaconul Cârstea Tărăşilă împreună cu diaconul Stoica şi diaconul Radu, pentru nişte funii de moşie din hotarul Păcioiu.

Cu un zapis din 6 februarie 1826, Istrate Urianu vinde lui Stoica Matei o moşie din Păcioiu, pentru care se ridica Ioan Urianu, căpitan de dorobanţi, şi răscumpără moşia vândută de fratele său. În 1831, satul avea 70 de familii.

Newsletter

Alege sa primesti ofertele noastre sau ale partenerilor nostri din Campulung si zona Muscel.