CO
1.62
SO2
12.83
NO2
0.16
Particule
7.82
Valori parametrii calitate aer in Campulung

Date istorice

Dintotdeauna, localitatea noastră şi locuitorii ei au atras atenţia călătorilor, a oamenilor de cultură, a tuturor celor care au cunoscut-o şi i-au cunoscut oamenii, hărnicia, dăruirea, frumuseţea. Camil Petrescu remarca: „După Dragoslavele, alături de carele lungi de 8-10 metri, cu buşteni, întâlnim adesea femei călare pe cai mici, cu şei mari de lemn, acoperite cu blană de oaie, mereu cu pălăriuţe negre, uneori peste marame cu ii, înflorite altiţe şi cu sabace, în opinci scorţoase. Spre Mateiaş, şoseaua pietruită văros urca întortocheat, pare că uneori dă în gol, într-o apă a cerului, pentru că, trecut de ocol, valea să se prăvălească jos de tot, cu drumuri şi sate acolo, în fundul larg al ei”.

Astfel, într-un privilegiu comercial ce confirmă relaţiile cu Braşovul, la 20 ianuarie 1368, Vladislav domn al Ţării Româneşti şi Ban al Severinului amintea că negustorii plăteau „vama la Câmpulung, sau lângă”. În sec. al XV-lea, în 1413 Mircea Cel Mare reînnoieşte vechile vămi şi târguri de la Câmpulung şi menţionează „vama de la Dâmboviţa”. Numele este amintit în documente din arhiva Braşovului, iar, într-un document din 1451, Vladislav al II-lea se referă la Dragoslavele şi Rucăr. După ce, la 1510, Vlad voievod scrie despre „schilerii” din Dragoslavele, datele şi menţiunile devin tot mai abundente.

Nicolae Iorga situa Posada în zona aceasta (Dragoslavele-Bran) şi aprecia că pe aici au trecut, la 1330, oştile lui Carol Robert. Tot pe aici se pare că a venit, la 1395, regele Sigismund şi, după ce „a dat un act lângă satul ce-i zice Câmpulung”, a fost bătut în luptă, conform aceluiaşi istoric, de trupele lui Vlad Vodă. În documentele din sec. XVII-lea se arată că dragoslovenii erau însărcinaţi cu paza graniţei, aveau proprietăţi şi-n afara hotarelor satului, iar locuitorii, scutiţi prin hrisoave domneşti de dări.Istoria acestor locuri a fost mereu zbuciumată. Pe la 1641-1642, au venit din zona Haţegului locuitori noi, numiţi rudari – adică aurari. Termenul de „rudari”provine din cuvântul slav „ruda” = stâncă (auriferă).

În sec. al XVII-lea, Vintilă Vornicul i-a „rumânit” pe locuitorii aşezării, dar, prin mijlocirea lui Matei Basarab, s-au răscumpărat cu 3000 de galbeni. Crucea de piatră din centrul localităţii, cruce din 1642, consfinţeşte acest moment al eliberării, iar la 1647, acelaşi voievod menţionează, la 10 aprilie, „vama domnească de la schela Rucărului şi a Dragoslavelor”, aceasta din urma având sub ascultare încă 12 sate: până la Coteneşti, Nucşoara, Slănic, Albeşti, Lereşti sau Nămăieşti”. De aici au plecat locuitori la Caşin în judeţul Băcau, în ţara Bârsei sau la Soveja. Să nu uităm că la Soveja a descoperit Alecu Russo „acel cântec al vântului din Carpaţi – balada Mioriţa”.Aici, la trecătorile Carpaţilor, locuitorii au apărat în Primul Război Mondial ţara şi au luptat pentru înfăptuirea României Mari.

Luptele din zona munţilor Mateiaş şi Căpitanu fac parte din ceea ce Nicolae Iorga numea „epopeea trecătorilor”. Prefectul de Muscel spunea, la 1916, că armata română a apărat la Dragoslavele şi Câmpulung „obârşia sacră a statului român”, Mateiaşul fiind comparat cu un munte uriaş al trecutului nostru, iar Ferdinand I, „prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa naţională, Rege al României”, conferea ordinul „Mihai Viteazul” drapelului Regimentului 70 infanterie” pentru vitejia şi avântul cu care au luptat (…) în luptele din Dobrogea şi-n acelea de la nord de Câmpulung, în 1916 (…) şi rezistenţa înverşunată ce a opus (…) trupelor de elită germane ce voiau a pătrunde prin Valea Pravăţului, spre oraşul Câmpulung”.

Newsletter

Alege sa primesti ofertele noastre sau ale partenerilor nostri din Campulung si zona Muscel.