CO
0.66
SO2
0.68
NO2
1.25
Particule
27.56
Valori parametrii calitate aer in Campulung

Biserica „Flamanda”

Biserica Flămânda, de strajă Câmpulungului

Cu numele său legendar, Biserica Miresei şi numită de localnici Biserica Flămânda, purtând hramul Adormirea Maicii Domnului, lăcaşul spre Dumnezeu este aşezat în partea de răsărit a Municipiului Câmpulung, pe dealul „Flămânda”, deal care i-a dat şi denumirea. Un loc în care tot trecătorul se simte mai aproape de Dumnezeu, dar şi în care legendele apar la tot pasul.

Numele de „Flămânda” aduce aminte de legenda strâns legată de timpurile domnitorului Negru Vodă, mare întemeietor de ţară, care urcând pe acest deal, a flămânzit şi a întârziat.

Prima construcţie a Bisericii s-a realizat sub implicarea ispravnicului judeţului din 1765, Dumitru Roseti şi era cunoscută drept „Schitul Mărculeşti”. Povestitorii amintesc faptul că în actul de fundaţie al schitului, scris de ctitorul Roseti, menirea Bisericii era una de mare importanţă, cu trimiteri directe la obiceiuri strict religioase. Se obişnuia ca, de Înălţarea Domnului, să meargă în vârful Dealului Flămânda egumenul Mănăstirii Câmpulung, însoţit de călugării şi preoţii de mir şi să organizeze o ceremonie, prin care să se reliefeze evenimentul de pe Muntele Măslinilor, acolo unde S-a înălţat Iisus Hristos.

Mişcat de importanţa acestei tradiţii, Dimitrie Roseti a decis în anul 1764 să înalţe cu banii lui o Biserică. Lucrările de construcţie s-au întins pe durata unui an, iar sfinţirea locului s-a făcut chiar de Înălţare, sub numele de Schitul Mărculeşti, nume în amintirea tatălui ctitorului întemeietor, Marcu. Biserica a fost înzestrată cu câteva petece de pământ, cu o casă în mahalaua Sfântul Ilie, cu 10 lei pe luna de la vama Dragoslavele, 300 oca sare pe an de la Ocna Telega. Cu daniile primite de la ctitori şi de la alţi binefăcători, ctitorul Dimitrie Roseti a hotărât să facă mai multe acte de caritate.

La începuturi, Biserica a fost acoperită cu şindrilă şi avea o turlă în faţă, casa cu pivniţă, două chilii, o clopotniţă, înconjurate de ziduri înălţătoare. În perioada anilor 1788-1790, schitul a fost distrus, ca urmare a invaziei austriecilor.

Doi ani mai târziu, schitul a fost refăcut din temelii cu ajutorul municipalităţii şi a ctitorului, însă cu o slabă rezistenţă. Peste un an s-a realizat a doua construcţie, s-a început în locul celei vechi, însă şi aceasta a ajuns ruine.

Din anul 1886 şi până în 1890, în timpul primarului Istrate Rizeanu, Biserica avea să primească încă o reconstruire, după o pisanie pe care oamenii locului o ştiu şi o duc din tată-n fiu:”Această Sfântă şi Dumnezeiască Biserică cu patronajul Înălţarea Domnului şi Marelui Mucenic Dimitrie s-a restaurat din nou, în locul celei vechi, care era fondată în 1765 de dumnealui Roseti”.
Forma Bisericii era de cruce, cele două sânuri de naos fiind braţele crucii, altarul era mic, tâmpla de lemn la mijlocul naosului, turla Pantocratorului fiind construită din lemn şi învelită cu tablă. Tot aici, exista o sală pentru cor şi o turlă care avea destinaţia de clopotniţă.

Pictura din interior era cojită pe alocuri, iar zidurile de afară cu multe crăpături, temelia fiind slabă, în urma cutremurului din noiembrie 1940, crăpăturile zidurilor Bisericii s-au adâncit, ameninţând cu prăbuşirea, ceea ce a dus la dărâmarea ei în totalitate, în anul 1942.

Documentele au pastrat si cateva nume de epitropi si ingrijitori care in ordinea cronologica, Apostol Isbăşoiu în 1775, Ion ieromonah în 1770, Ioachim ieromonah în 1798, Hrisate eromonah în 1840, Popa Pătraşcu în 1848, Profire ieromonah – anul 1850, Haralambie în 1861, Ioniţă Semescu în 1861, Constantin Stănciulescu în 1863, Gheorghe Bănăţeanu în perioada anilor 1916-1948, el fiind ultimul preot care a slujit Biserica veche, şi din momentul în care se transformă în Biserică parohială, începând cu anul 1914.

Un important slujitor al acestui lăcaş, preotul Marin Dana, a fost confesor al garnizoanei Câmpulung. El a fost instalat la 10 octombrie 1948, în ziua sfinţirii de către Patriarhul Iustin, fiind prima biserică sfinţită de către acesta. Pe la anul 1972 moare preotul Marin Dana, şi i-a urmat preotul Nicolaescu Aurelian, care a slujit din anul 1972 până în anul 1995, când s-a pensionat. Acesta a reuşit să înalţe clopotniţa Bisericii şi să pietruiască aleea principlaă de la cimitir.

Arhitectura

Din punct de vedere arhitectural, Biserica de pe Dealul „Flămânda” este considerată un monument măreţ, atât prin aşezarea ei, cât şi prin stilul aparte. Privită de tot trecătorul, de la distanţă, Biserica se aseamănă izbitor cu o siluetă albă cioplită din stâncă de Albeşti. Zidurile şi turla sunt construite numai din blocuri de piatră şi acoperite cu tablă de aramă. O singură turlă este construită la Biserică, un pridvor deschis cu forma crucii, iar naosul şi pronaosul sunt luminate de ferestre înălţătoare. Altarul este spaţios, iar catapeteasma şi stranele sunt construite din piatră de Albeşti, sculptate.

(sursa: bisericamiresei.ro)

Arhitectul Bisericii a fost Gheorghe Cantacuzino, iar asemănarea cu Bisericile Sucevei vine de la faptul că acesta era moldovean şi a dat cu măiestrie o tentă moldovenească Bisericii de pe Dealul Flămânda. De pictură s-a ocupat Gheorghe Popescu din Bucureşti, cel care a realizat arta picturii în frescă, în stil neo-bizantin , în perioada anilor 1945-1946. De altfel, în faţa Bisericii se află clopotniţa realizată din cărămidă tencuită, de Aurelian Nicolae. Acolo se află aşezate patru clopote, două de la Biserica veche şi două de la fosta capelă a Regimentului 30 Dorobanţi Muscel.

În curtea Bisericii, în umbra copacilor înalţi ce o înconjoară, găsim câteva monumente funerare, printre care şi cel al poetului câmpulungean Constantin Aricescu, realizat din piatră de Albeşti şi marmură, cu următoarea inscripţie: „Aici repauzează pentru eternitate, după a sa dorinţă, Constantin D. Aricescu, născut în anul 1823 martie 18 şi mort la anul 1886 februarie 18″, iar pe părţile laterale se află versurile: „A ta creastă Flămânda cu flori parfumătoare, Cu al paserilor cânt doresc cu înfocare, Să fi al meu mormânt. […]

Legenda locului: Biserica Flămânda – Biserica Miresei

Aşa cum spun scrierile, Biserica de pe Dealul Flămânda, cea nouă, a fost ridicată din temelie între anii 1938 şi 1940, cu ajutorul filantropului Gheorghe Ştefănescu, în memoria unicei sale fiice, Margareta, care a murit chiar în ziua nunţii sale, pe drum spre Câmpulung, în dreptul localităţii Găeşti. Potrivit legendei, ziua de 24 septembrie avea să fie cea mai fericită zi din viaţa Margaretei. Avea 26 de ani şi tocmai se căsătorise cu fiul arhitectului Ion Mincu. Ea se întorcea de la Bucureşti la Câmpulung, unde erau gata pregătirile pentru nuntă. Între Mătăsaru şi Găeşti, acolo unde acum se află troiţa miresei, autoturismul lor s-ar fi lovit violent de un cap de pod, iar Margareta Ştefănescu ar fi fost singura care şi-ar fi pierdut viaţa.

Fiind drumul neasfaltat, s-a creat foarte mult praf din cauza unui camion şi şoferul nu a mai văzut perfect drumul pe care trebuia să îl parcurgă. Maşina în care se găsea mireasa, care stătea în dreapta şoferului, a intrat într-un cap de pod şi parbrizul i-a tăiat jugulara. A murit pe loc. Măcinaţi de durere, părinţii tinerei şi-au îngropat copilul la cimitirul Bellu din Bucureşti, chiar în rochie de mireasă. Nu la mult timp după accident, Gheorghe Ştefănescu avea să viseze fata moartă plângând şi spunându-i „Nu mă lăsa singură în Bucureşti. Fă-mi o casă pe deal şi adu-mă înapoi la Câmpulung„. Gheorghe Ştefănescu a interpretat visele şi şi-a dat seama ce are de făcut.

Tatăl Margaretei i-a construit acesteia o Biserică, scumpă pentru acea vreme, cu ajutorul unor meşteri italieni, din piatră de Albeşti, cu marmură, în care sunt sculptate flori de crin. Biserica a fost ridicată pe ruinele alteia, numită „Schitul Mireselor”, acolo unde fetele sărace erau înzestrate de Roseti. Aici a fost adus trupul Margaretei şi îngropat într-un mormânt tot din marmură, ca un voal.

La intrarea în Biserică, deasupra uşii, scrie: „Această Sfântă Biserică cu Hramul Adormirea Maicii Domnului, ridicatu-sa din temelie în anii 1938-1940, prin osârdia şi cheltuiala bunului creştin Gheorghe Ştefănescu din Câmpulung, în memoria fiicei sale Margareta. Răpită de moarte năprasnică în ziua nunţii ei şi înmormântată în haina înfrumuseţată de mireasă în interiorul Bisericii. Amin„.

Sfântul lăcaş este un loc binecuvântat, iar oamenii susţin că niciun cuplu care şi-a unit destinele la această Biserică, nu a ajuns la Divorţ, tânăra mireasă ocrotind pe cei căsătoriţi.

Şi veţi găsi în Câmpulung, de strajă, acest lăcaş Sfânt ce dăinuie pe Dealul „Flămânda”, în ciuda trecerii vremii neiertătoare, lăsând în urmă poveşti, amintiri şi legende unice în România…

 

Surse foto:

  • universulargesan.ro
  • muscelpedia.ro

Localizare

Newsletter

Alege sa primesti ofertele noastre sau ale partenerilor nostri din Campulung si zona Muscel.